De Crăciun fii mai bun!

Birocraţie şi iarnă

Se poate că în România sunt puţine lucruri perpetue… Iarnă care surprinde de fiecare data si birocraţie… Pentru preschimbat permis conducere stai2 ore că să aştepţio dovada care să-ţi permită să conduci… Aşa că parcarea poliţiei plină de maşini care nu pot pleca pentru că nu au cu ce, iar alţii nu pot intra că nu au loc… Dacă nu aş fi direct implicat, aş râde… Iarnăe de vină…

În cele mai avansate perioade, tot legile vechi sunt valabile

Am avut privilegiul (sau norocul) să cunosc mulţi oameni în activitatea mea, mai ales cât am lucrat în vânzări . Si nu mă refer aici la numărul lor , ci mai ales la diversitatea tipologiilor comportamentale. Nu vreau să întru în dezbateri psihologice (pentru ca nu mă pricep si pentru că piața e… deja supra-săturată   ).

Dar vreau să va povestesc o situație  pe care am trăit-o în vara acestui an.

Eram angajat într-un proiect de tip “start-up”, pe partea de vânzare consultativa, B2B.Si am fost provocat. Mult. Pentru că făceam ce-mi doresc cel mai mult.
Activitatea mea, atent “monitorizată” (sau cel puțin așa ar fi trebuit) de un Manager, s-a desfășurat normal, dar  cu motoarele “turate” că deh!, vroiam să fac senzație si să-mi surprind plăcut superiorii…

În aceasta perioada, am stat departe de bârfele de birou, am stat foarte mult pe teren (câteodată încheiam si la 19.00-20.00) si am reactivat cu succes clienți mari, industriali, cu potențial fantastic…Simțeam ca sunt pe drumul cel bun…

Dar mi se pregătea ceva. Managerul direct, un om capabil, înţelegător si experimentat, avea obiceiul de a  organiza “ceaiuri dansante” cu echipa de vânzări, probabil pentru a-si consolida statutul de formator de opinie, strategii si …bancuri (!?) (deci de “stea” strălucitoare a grupului). SuperNovă. Nu de Lider- probabil cum ar fi trebuit.

Managerul avea, ca toți oamenii si punctele lui slabe:

1. vorbea atât de mult încât îl “pierdeai” când schimba subiectul, contextul, mesajul , etc.
2. avea INCAPACITATEA de a manageria eficient TIMPUL – în general al lui, dar la ceaiuri – al întregii echipe.

Aceste întâlniri, de 2-3 ori pe săptămână, aveau loc în momente în care clienții manifestau disponibilitatea de a sta de vorba, de a asculta, de a CUMPARA- Luni, Joi sau Vineri –în miezul zilei.

DIN PĂCATE, eu am ales, de cele mai multe ori, CLIENTUL. Pentru ca asta era treaba mea, de vânzător. Eram obligat (moral şi contractual) … Asta nu a plăcut colegilor mei – vechea meteahna a (unor) romani “să facă, dar nu mai mult ca noi, ca suntem colegi, ce naiba ! “ si, cum e lesne de înţeles, “bisericuța”, condusă de Excelenta Sa MANAGERUL, a început să “atace” pe toți cei care nu erau prezenți. A fost momentul de naștere a “haitei” vânzătorilor (cu organizare clasica – “Alpha”, Beta”, etc.). Scopul lor (marcat probabil cu sânge) – destabilizare si uniformizare. A eficientei.

Pe nesimțite, la aceste întruniri s-au discutat si s-au comunicat (si) modificări de management, de optica, de strategii si…TASKURI. (Delegarea taskurilor este, din punctul meu de vedere, o activitate importanta în orice PROIECT adevărat – si asta trebuie făcută în proiect, nu înafara lui).

Ulterior, am constatat personal ca informația de la TOP Management (de interes general) era canalizată, metodic, ALFABETIC (ordinea deja stabilită în “haită”) .

Am bănuit, am înţeles si am cerut clarificări, între “patru ochi” cu Managerul. Bărbăteşte. Dar răspunsul a fost “Ti se pare ! Nu e nimic adevărat! “. Sec si plictisit. Atunci am văzut pentru prima data în ochii unui om aversiunea si ura. Dar si mirarea. Am provocat “Haita”.Şi nu pe oricine, chiar pe Masculul Alpha. E ciudat cum cineva vrea să lucreze cu tine tocmai pentru ca ești capabil să “empatizezi cu interlocutorul”  si apoi să te mintă atât de penibil. E ca si cum, cineva sub amenințarea pistolului de jucărie ținut de mana sa dreaptă ar rosti “Sunt cel mai puternic şi mai curajos!”. Orice variantă frizează logica. Şi bunul simţ.
Greșeala mea a fost ca nu am plecat din proiect imediat. Aveam o responsabilitate fata de clienții mei si fata de angajatorii mei. Care, dintr-o lipsă “ingenua” de claritate, au angajat un Manager. Un lup bătrân, slăbănog, dar SINGUR(ATIC).

Face cât dai/ dai cât face

Manageri privati la stat, nu se poate si politicieni straini?

• De ceva timp am observat că se pune mare preţ pe manageri stăini, privaţi, la companile din România. Asta e bine (sau nu), dar vom vedea în curând.  Din păcate, eu am fost întotdeauna de părere că România ar avea mult de câştigat dacă o parte (semnificativă) din populaţia activă/inactivă ar pleca peste hotare (2:10 ani) şi ar reveni după, cu  un “aer” schimbat…Dar asta e doar o părere.

• Mi-a venit o idee…Ce-ar fi dacă am “recruta” politicieni străini…Dacă am lăsa politicieni străini să candideze (măcar 49 %din totalul parlamentarilor) iar restul să fie tot români, ce-ar fi? Am risca ceva, s-ar putea întâmpla ceva mai rău ca acum? Pariu ca nu va mai conta culoare politică şi că ar deveni peste noapte eficienţi (cei români) ?? Pentru că va funcţiona perfect puterea exemplului (politicienii străini îşi dau demisia înainte de scandaluri politice, nu fură pentru că justiţia îşi va face mai devreme sau mai târziu datoria, etc. )

Cum ar fi văzut partidul care ar propune/naturaliza  politicieni străini (ca să fie constituţional) pe listele de candidaţi pentru parlament?

• Dacă am “momit” manageri cu sume mici (pentru nivelul lor de pregatire (!?)) de ce să nu reducem numărul parlamentarilor şi, din diferenţă, să plătim corect pentru servicii corecte, în interesul poporului politicieni străini….

Să nu ne îmbătăm cu apa rece, că nu are sens.

România şi Elveţia vor fi mereu izolate , una asta vrea, alta asta merită.

HO HO HO

Cu colinde de Crăciun, vă doresc un an mai bun,

şi cu dragoste crestină să primiti în dar lumină,

zurgălăi şi flori de gheaţă să vă bucure de viată,

mult noroc să avetî în toate, la mulţi ani cu sănătate!

 

CRĂCIUN FERICIT TUTUROR!

De ce numele nu sunt importante

România nu a trecut cu bine de Revoluţie. Multe din avantajele pe care fiecare, revoluţionar sau nu, le visa, au rămas doar la un nivel penibil de …dorinţă…Adică asemănătoare unui simplu si dăunător miraj pe care-l are în deşert un muritor de sete.
După cum am mai spus-o, tendinţa din punctul meu de vedere, în România, este de mediocritizare a majorităţii şi, cu mici excepţii, misiunea e ca şi realizată. Din punct de vedere pur combativ, e o mişcare excelentă şi-ţi asigură “liniştea” pe perioada următoare.  De ce să te mai temi, dacă potenţialii tăi oponenţi sunt slăbiţi?  Ba mai mult, îţi permiţi chiar s-o laşi mai …”moale” chiar tu. Nu e normal ca cel de la “frâie” să dorească o educaţie deficitară ? Pentru că şi nevoile unei persoane depind de nivelul de educaţie. Dacă ai nevoi mai mici, ceri mai puţin şi ai pretenţii mai mici.
De asta se “taie” întâi de la Educaţie, Sănătate…

Deci, la nivel general, observ :
1. Diminuarea progresivă a nivelului mediu de educaţie.
2. Polarizarea intensă a celor de la putere în detrimentul maselor.
3. Dispariţia oricărei concurenţe reale şi a beneficiilor pe care aceasta le presupune.

Sunt sigur că nu asta şi-a dorit cineva în acele zile de Decembrie 89′.
Important nu e să căutăm vinovaţi. Nume. Pentru că ele nu vor însemna nimic la sfârşit. E bine să căutăm valori, capabilităţi, talente, grupuri cu potenţial. Oameni care pot întoarce raportul negativ de valoare. Şi care vor. Sau care să construiască bine, ce va urma după .
După sfârşit nu va urma decât un alt început. De la ZERO. E vorba doar de ciclicitate.

Care e cea mai dezirabilă direcţie pentru România?